CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ce este mişcarea #Rezist ?

 

 

 

 

 

 

În acest an, la începutul lunii februarie, în România au izbucnit proteste împotriva guvernului condus de Sorin Grindeanu, mișcări care au continuat  chiar dacă mai firav, săptămâni în şir.

În Bucureşti, protestatarii din Piața Victoriei folosesau simbolul „Rezist”, pe care îl considerau un reprezentativpentru aceste manifestații de stradă.

Acest slogan nu este însă o invenţie românească. În SUA, participanții la protestele împotriva lui Donald Trump folosesc și ei sloganul „Resist”, ca hasthag și ca simbol. Un exemplu a putut fi observat  la San Francisco, pe 11 februarie, când câteva mii de persoane s-au strâns într-un miting împotriva administrației Trump.

Miscarea #Rezist este una dintre miscarile specifice ideologiei marxiste, o  ideologie malefica, care a fost creata de revoluţionarul francmason, Karl Marx care, impreuna cu Friedrich Engels, şi-au expus ideile în celebra lucrare numită “Manifestul Comunist”. De aici a inceput dictatura criminală comunistă.

Astazi, se vorbeste despre un alt concept, numit “Marxism Cultural” – creat de Scoala de la Frankfurt, care s-a mutat ulterior la New York, unde si-au pus in aplicare planurile malefice de schimbare a Americii şi de incercare de răsturnare a intregii noastre civilizaţii,propundu-şi  să distrugă societatea umană din interior şi să creeze „lumea nouă”, despre care a scris şi Aldous Huxley în cartea sa, “Minunata Lume Nouă”.

La prima vedere, o persoana, care află de astfel de planuri periculoase, se intreaba: Ce vor acesti oameni? Care este scopul lor? Raspunsul este: O Noua Ordine Mondiala şi  un Guvern Mondial Totalitar.

In Scoala de la Frankfurt activau numai radicali de stanga precum Georgy Lukacs, Herbert Marcuse, Aldous Huxley, Antonio Gramsci etc. Acesti indivizi, bolsevici, s-au intrebat “de ce proletarii nu accepta revolutia comunista?” si au ajuns la concluzia ca proletarii nu accepta revolutia comunista deoarece acestia credeau in valorile nationale (traditie, cultura, istorie, religie).

Teoreticienii marxişti au inţeles că pentru a putea răsturna valorile naţionale de pe Pământ au nevoie de o alta strategie, alta decât cea clasică a revoluţiei anarhiste promovată de Mihail Bakunin.

Unul dintre simbolurile principale ale marxistilor este pumnul strâns. Pumnul strâns simbolizează revolta proletarilor fata de burghezi şi capitalişti. A fost Comunismul/Socialismul o ideologie pentru proletari? Răspunsul este nu! Comunismul/Socialismul s-a folosit de proletari pentru a instaura o dictatură. Astazi, neomarxiştii, neocomuniştii, internationaliştii, anarhiştii, globaliştii se folosesc de proletari, dar şi de minoritaţile de tot felul.

Socialismul/Comunismul a fost un experiment al revoluţionarilor francmasoni, plan pus in aplicare incă de la fondarea Iluminatilor din Bavaria, o grupare condusă de Adam Weishaupt, grupare, care impreuna cu Loja Francmasonică, “Marele Orient”, a orchestrat celebra Revoluţie Franceză.

Adevarul despre mişcarea #Rezist

Miscarea Resist a fost fondată de Noam Chomsky prin anii 1965-66, fiind opusă puterii ilegitime. Destul de rapid, a fost adoptată de mişcarea pro-avort, de Martin Luther King, de Black Panther Party şi chiar de veteranii războiului din Vietnam care militau impotriva oricarui alt război. O filosofie puternica, respectabilă, fără indoială, mişcarea Resist a devenit rapid un marker cultural, prezent in romanele cult ale epocii, in filme si piese dramatice.

Dupa anul 2000, miscarea a marcat activitatile unor organizatii ecologiste legendare, cum este Greenpeace, precum si activitatile si propaganda organizatiilor LGBT.
In prezent, miscarea, identificata mai ales ca #resist, a devenit manifest anti- capitalistă, alunecând catre extreme marxiste si anarhiste.

 

Multa lume strigat în timpul protestelor  recente din România iar şi iar, denumirea miscarii #rezist, care provine  aşa cum am văzut din SUA, unde îşi spune în limba engleză mişcarea  „#resist „. Mulţi au fost păcăliţi şi au îmbrăţişat aceste sloganuri pur şi simplu din spirit de turmă.

Intrebarea este daca cei care au participat la proteste erau in cunostiinţă de cauza cu privire la ideile  pe care mişcarea „#Rezist” le promovează. Intrebarea e mai grava pentru creştini, care dacă nu s-au  informat, au părut a fi partea lor.

Cei care nu a avut timp să se documenteze despre aceasta mişcare, inainte să imbratişeze sloganurile acesteia, ar fi bine să afle cateva din idealurile sale:

 

– sustinerea LGBT, adica susţinerea şi promovarea în societate a homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor;

-sustinerea ateismului;

-scoaterea creştinismului din scoli;

-introducerea orelor de educaţie sexuală în şcoli;

-susţinerea imigraţiei musulmane în zonele creştine;

-susţinerea avorturilor;

-legiferarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex

Miscarea #resist (#rezist), este susţinută financiar în SUA de ONG-urile lui George Soros care se activeaza la orice evenimente care le-ar putea periclita acţiunile, cum a fost şi în cazul alegerii preşedintelui Donald Trump, care a declarat că nu este de acord cu homosexualitatea, avorturile şi alte blestemăţii sataniste. Scopul mişcării este acela de a se crea  o Nouă Ordine Mondială şi un Guvern Mondial Totalitar.

În Romania, mişcarea are pentru început  ca scop dezbinarea poporului, distrugerea creştinismului, susţinerea „libertăţii”de a practica homosexualitatea şi perversiunile sexuale, încurajarea amestecurilor rasiale şi a imigraţiei musulmane şi afro-asiatice etc.

Foarte interesant este ca românii care au aderat la mişcarea  #rezist , sunt de dreapta, pro-capitalism de tip american (uneori cu niste tuşe exagerate care depasesc in intensitate chiar şi ideologiile ultra-conservatoare americane), pro-elita corporatistă şi, de regulă, pro-Trump.

Dupa toate aparenţele, intre originalul american şi varianta româneasca, nu prea există legatură. Dar pentru promoteri si publisheri asta nu contează.

Extrem de relevant pentru acest proces este chiar faptul că multe mesaje au fost scrise direct în limba engleză, trimiţând fie la realităţi care nu au de-a face cu spaţiul românesc, fie utilizând conţinuturi care ţin de un imaginar colectiv global.

Aşa este şi comicul enunţ: „No more Victoria’s Secrets”, unde jocul de cuvinte între palatul guvernului şi brandul de lenjerie intimă cuplează derizoriul cu atitudinea clar anti-politică. La fel sunt mesajele de tipul: We don’t BeLiviu (cu varianta „Ai Kent Be Liviu”), toate putând fi adunate sub un „hashtag” comun: #Rezist.

De fapt tinerii aceştia trăiesc într-un univers anglofon şi vorbesc o limbă specifică lor şi doar ei pot înţelege umorul din spatele unor pancarte pe care scria: „Let’s Rock this Country” ori „Only Judas Priest can break the Law. Not Dragnea!”. Cum spuneam, cel mai relevant este modul cum o înjurătură acidă, tipic românească, a fost transformată într-o transliteraţie inteligibilă numai în limba engleză: Fu 2 10 (two and ten) gură, Liviu!. Participanţii protestau aşa cum interacţionau pe Facebook. La fel de comică era şi  ofensa de tip new media : „Dragneo, eşti un bullshit!” ,fiind vizibil şi panoul care spunea: „Liberté, egalité, fuck you Liviulé”.

Vorba unuia dintre manifestanţi: „Rezist până la Untold”! Este deja “noi” contra “ei”, ca pe stadioanele de fotbal.

Fundația condusă de un IT-ist #rezist, conexiuni cu rețeaua Soros

Ciprian Ciocan, a declarat:„S-a spus foarte mult că oamenii doar ies în stradă și că le place doar să distrugă. Aici avem un exemplu că oamenii și construiesc, că oamenii găsesc soluții active și nu doar ies pe stradă”.

Ciocan este directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu. După cum se poate observa pe site-ul respectivei organizații neguvernamentale, aceasta este finanțată și de Fundația pentru Parteneriat.

fundatia comunitara sibiu

Despre aceasta, site-ul dcnews.ro scria în anul 2014, că ar fi fost una dintre principalele ONG-uri finanțate de miliardarul George Soros, alături de Open Society Institute, CEE Trust și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Soros - fundatia pentru parteneriat

De asemenea, Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) apare și ea pe lista organizațiilor care sprijină fundația condusă de Ciocan. Despre ARC, fluierul.ro scria în anul 2015 că beneficiază de ajutoare (directe sau indirecte) din partea lui Soros. Pe lista întocmită de jurnaliștii sursei citate apare și Fundația PACT, un alt finanțator al organizației lui Ciocan.

A comparat rezultatul alegerilor din 11 decembrie cu evenimentele petrecute după Al Doilea Război Mondial

Într-un interviu acordat presei locale, după alegerile parlamentare din 11 decembrie, Ciprian Ciocan făcea o declarație șocantă.

Directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu compara rezultatul scrutinului din 11 decembrie cu fenomenul Piața Universității și cu momentul în care comunismul s-a instaurat în România, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

„Eu cred că rezultatul acestor alegeri, o să exagerez acum, dar eu cred că seamănă cu momentul Piața Universității. Seamănă și cu momentul în care comunismul a venit în România și societatea românească, prin tot ce a avut ea, s-a predat. După Al Doilea Război Mondial, a existat un moment de predare”, afirma Ciocan la Turnul Sfatului TV.

Atenție, acesta este unul dintre oamenii care decid ce știri sunt false sau nu!

Irving Janis a explicat, inca din anii ’80, care sunt mecanismele psihologice ale deciziilor consensuale care se iau in grup, ignorand semnele care ii avertizeaza pe membrii grupului ca nu sunt pe calea cea buna. Membri grupului rezista la “atacurile”realitaţii sau ale raţiunii, acţionand emoţional, gândind prescurtat, conform codului grupului.

Cand cei care adopta regula, nu mai conteaza motivul initial pentru care au intrat in grup. Consecventa ii obliga sa “mearga pana la capat”, chiar daca asta ar insemna sa intre cu 200 de km la ora intr-un zid.

SURSE: 

  1. http://www.activenews.ro/stiri-social/Coincidenta-Protestatarii-anti-Trump-din-SUA-folosesc-acelasi-rezist-ca-si-protestatarii-anti-PSD-de-la-Bucuresti.-Mesaje-impotriva-presedintelui-SUA-in-Piata-Victoriei-141033

  2. https://www.cocoon.ro/tu-stii-ce-inseamna-miscarea-rezist-te-ai-informat-inainte-sa-pronunti-rezist-in-timpul-protestelor-chiar-crezi-ca-esti-de-acord-cu-ideile-lor-crestinii-intra-in-conflict-direct-cu-aceasta-miscar/

  3. adev.ro/ol9ql3

  4. https://www.dzr.org.ro/miscarea-rezist-o-ideologie-marxista-anarhista-internationalista/#

29/04/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Deputat român: „Cerem autorităţilor bulgare să-i aplice, prin reciprocitate, un tratament euroconform minorităţii naţionale române aflate în dificultate şi ameninţate cu asimilarea completă”

 

 

 

 Image result for romanii din bulgaria map photos

Identitatea etnică a românilor din Bulgaria

 

 

Asupra identităţii lor etnice, pentru oameni de bună credinţă, nu mai există îndoieli, dacă ţinem seama de rezultatele observaţiilor mai vechi ale cunoscutului Emanoil Bucuta (1923) făcute în lucrarea „Videnenii”, sau de cele mai recente, făcute de etnologul român Virgil Nestorescu (1993). Despre fraţii noştri români din Bulgaria, unele date le întâlnim şi în lucrarea „Românii din Bulgaria”, de Vlad Bejan şi Ion Căpreanu (1998) şi în „Note de călătorie şi însemnări”, de dr. Anatolie Macris (2001).

Merită să menţionăm că despre identitatea de neam şi de limbă a fraţilor noştri din zona Vidinului vorbesc şi sociologii, şi lingviştii bulgari, ca să nu mai amintim pe cunoscutul lingvist german Gustav Weigand (1892) care, la începutul secolului trecut, a fost impresionat de calităţile acestei comunităţi româneşti. Românii din ţară, în general, preocupaţi de soarta fraţilor lor de peste Dunăre, obţinuseră de la otomani dreptul de a întreţine pentru aceştia biserici şi şcoli româneşti.

Aşa se face că în Bulgaria, la Sofia, a fost înfiinţat un liceu românesc, în care, în perioada interbelică şi-au făcut studiile secundare un mare număr de români din Timocul bulgăresc sau din alte zone ale ţării vecine. Acest liceu, după 1944, ca şi alte şcoli cu limbă de predare română, au fost desfiinţate. Cu toate acestea românii şi-au păstrat conştiinţa identităţii de neam.

Aromânii din Bulgaria

Aromânii erau concentraţi până de curând în regiunea Pirin sau Macedonia Pirinului, la sud-vest de Sofia, în jurul localităţii Giumaia sau Dzumaia de munte, astăzi parte a oraşului redenumit Blagoevgrad, care, până în 1913, s-a aflat sub administraţie otomană directă. După această dată Giumaia a intrat în componenţa statului bulgar, iar aromânii grămuşteni de aici (supranumiţi „cipani”) au fost supuşi unei campanii dure de bulgarizare.

Din acest motiv, o mare parte a acestora s-a stabilit ulterior în Regatul României, în Cadrilater, de unde au fost împroprietăriţi ulterior în Dobrogea propriu-zisă.

Un alt segment al aromânilor grămuşteni din zonă, care aveau simpatii pro-greceşti, s-au mutat în nordul Greciei, unde pot fi intâlniţi şi astăzi în orăşelul Prosotsani. În Bulgaria propriu-zisă, aromânii se află astăzi doar izolat, în aria muntoasă din sud-vest. În număr mai mare locuiesc în aşezarea Peştera.

Recensămantul bulgar din 1926 dădea următoarele cifre: 69.080 de români, 5.324 aromâni, 3.777 „cuţovlahi”, 1.551 „ţânţari” (în total 79.728 de persoane). Divizându-i în diferite subramuri, sub diferite nume, care desemneazuă de fapt una şi aceeaşi etnie, bulgarii au încercat să dilueze ca număr şi mai mult elementul româno-vlah din această ţară. Pe teritoriul Bulgariei se află şi o populaţie sedentarizată de saracaciani, concentrată în jurul oraşului Sliven. Unii istorici i-au considerat pe saracaciani drept aromâni fărşeroţi grecizaţi.

 

Deputatul Constantin Codreanu: “Cerem autorităţilor bulgare să-i aplice, prin reciprocitate, un tratament euroconform minorităţii naţionale române aflate în dificultate şi ameninţate cu asimilarea completă”

Preşedintele Uniunii Etnicilor Români AVE din Bulgaria a subliniat că, potrivit Constituţiei, Bulgaria se autodefineşte drept „stat mononaţional”, în pofida faptului obiectiv că diverse minorităţi naţionale deţin o pondere importantă în structura corpului social din această ţară. Doar persoanele de origine etnică română se ridică, potrivit estimărilor mai multor ONG-uri pentru drepturile omului, la un număr oscilând între 350.000 – 500.000.

Pentru înţelegerea fenomenelor şi tendinţelor demografice din Bulgaria, domnul Ivo Gheorghiev a arătat că, în 1908, în această ţară existau 97.000 de persoane de naţionalitate română la un total al populaţiei de 2,8 milioane.

Astăzi, minoritatea naţională din Bulgaria nu dispune de şcoli în limba maternă, de biserici în care serviciile divine să fie oficiate în limba română şi nici de presă naţională. Singurul progres din ultimii ani îl constituie ţinerea, cu sprijinul statului român, a unor cursuri de limbă română în doar 5 şcoli de limbă bulgară din cele circa 100 de localităţi din Bulgaria în care persoanele de naţionalitate română sunt reprezentate compact sau majoritar.

„Este regretabil că Bulgaria, contrar evidenţelor, nu recunoaşte existenţa în cuprinsul său a minorităţilor naţionale, în speţă a celei române, şi nici nu a semnat sau ratificat Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, aşa cum au făcut-o majoritatea statelor din Europa, inclusiv România.

Cât priveşte tratamentul aplicat minorităţii naţionale române din cuprinsul său, Bulgaria nu recurge la principiul reciprocităţii, în condiţiile în care statul român recunoaşte minoritatea naţională bulgară din România, îi asigură toate drepturile naţionale, culturale, religioase, inclusiv reprezentarea în Parlament, iar limba bulgară este una dintre cele 20 de limbi regionale sau minoritare recunoscute şi protejate de statul român.

Este corect să vorbim despre reciprocitate când ne referim la minoritatea naţională română din Bulgaria şi minoritatea naţională bulgară din România, cerând ferm o abordare europeană aplicată minorităţilor noastre înrudite. Nu cerem privilegii, ci drepturi elementare şi tratament civilizat”, a declarat preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării.
De asemenea, deputatul Constantin Codreanu a ţinut să menţioneze că, din poziţia de preşedinte al Comisiei pe care o conduce, va sesiza factorii europeni şi instituţiile internaţionale competente asupra situaţiei cultural-identitare deosebit de dificile a minorităţii naţionale din Bulgaria, care depăşeşte numeric de câteva ori minoritatea naţională bulgară din România.

„Vecinii şi prietenii noştri bulgari trebuie să înţeleagă preocuparea noastră profundă faţă de situaţia dificilă a minorităţii naţionale române din Bulgaria, în condiţiile în care Sofia acordă o atenţie prioritară minorităţilor sale înrudite de peste hotare, inclusiv din România.

Prietenii bulgari trebuie să înţeleagă că nu poţi menţine, în secolul XXI, în cadrul Uniunii Europene, legislaţii şi practici care amintesc de secolul XIX. Minoritatea naţională română din Bulgaria trebuie să se bucure de toate drepturile identitar-culturale, lingvistice, religioase şi social-politice de care beneficiază orice minoritate naţională din ţara noastră sau din orice societate autentic democratică.

În orice caz, Sofia trebuie să-şi onoreze plenar, în cazul minorităţii naţionale române, angajamentele ce-i revin conform prevederilor Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, instrument regional pe care l-a ratificat. Vom efectua mai multe vizite oficiale în comunităţile de români din Bulgaria, pentru o şi mai bună cunoaştere a realităţilor de la faţa locului şi pentru a trata cu oficialii din ţara vecină necesitatea aplicării reciprocităţii şi tratamentelor euroconforme în cazul deosebit de dificil al minorităţii naţionale române din această ţară”, a specificat în continuare deputatul Constantin Codreanu.

În cadrul întâlnirii s-a discutat și relația pe care instituțiile statului român, inclusiv diplomații de la Ambasada României la Sofia o au cu asociațiile reprezentative ale comunității românești din Bulgaria.

În acelaşi context, preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării a dat asigurări că va interveni oficial pe lângă factorii responsabili ai statului român în vederea acordării unui sprijin suficient minorităţii naţionale române deosebit de ameninţate din Bulgaria.

Împărţirea românilor din Bulgaria

Românii din Bulgaria se pot împărţi într-un sector timocean, un sector dunărean (care se întinde de la râul Timoc şi până la litoralul Mării Negre) şi un sector în interiorul ţării şi al Munţilor Balcani. Sub raportul numărului lor, cu toată „grija” bulgarilor de a-i scoate în statistici cât mai puţini, există numeroase statistici credibile, citate mai recent, după care numărul românilor din Bulgaria s-ar ridica la 250.000, iar al aromânilor la 150.000. După alte statistici, numărul real al acestora ar fi, cel puţin, dublu. Cei mai mulţi români sunt în zona Vidinului unde întâlnim 50 de comune, din care 30 sunt curat româneşti.

Alţi români trăiesc pe malul drept al bazinului dunărean, până la Ruse şi apoi în sate din sudul Dobrogei, care au ajuns sub stăpânirea bulgarilor, după Tratatul de la Craiova, încheiat în 1940. Cu toate acestea, numărul vorbitorilor de limba română din ţara vecină este astăzi, după datele oficiale, foarte mic, scăzând de la 96.000 înregistrat la începutul secolului, la 16.000 în 1934 şi la 2.700, dintr-o statistică mai recentă.

Explicaţiile acestui mod, cel puţin „misterios”, de scădere a numărului românilor din Bulgaria ni-l dă un reprezentant al „Asociaţiei Vlahilor” din Vidin care, printre altele, semnalează faptul că în multe zone s-au înregistrat cazuri de presiuni din partea autorităţilor bulgare, care-i obligau pe vlahi să-şi ascundă adevărata identitate.

Acest lucru este cu atât mai important cu căt, după cele mai multe statistici, în Bulgaria „trăiesc astăzi între 1 milion şi 2 milioane de români, reprezentând ca importanţă a doua minoritate, după cea turcă”. Din păcate, constituţia bulgarilor nu recunoaşte nicio minoritate, ceea ce şi explică tendinţa autorităţilor de a le ignora pe cele existente şi de a le nesocoti interesele. La sfârşitul deceniului trei, sursele istorice identificau trei grupe geografice de concentrare a populaţiei de origine română.

Prima grupă era constituită pe Valea Timocului, reţinând asemănarea izbitoare a costumelor, tradiţiilor şi limbii vorbite în zonă, cu cele din Oltenia. Din punct de vedere geografic, regiunea Timocului este o prelungire a masivelor muntoase şi a văilor şi podişurilor Olteniei. Românii „pădureni” şi cei „dunăreni” din regiunea Vidin constituie o unitate cu cei din Oltenia.

 

 

 

Citiți și:

http://www.romanii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=59:romanii-din-bulgaria-vlahii-si-aromanii&catid=45:romanii-de-langa-noi&Itemid=59

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nii_din_Bulgaria

https://danielvla.wordpress.com/2015/01/13/romanii-din-bulgaria/

28/04/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

CINE SUNT OSETINII ?

Osetinii, cine sunt ei?

Osetinii sunt urmaşii alanilor, sarmaţilor şi sciţilor. Alanii sunt atestați în izvoarele istorice începând cu secolul I în zona de stepă dintre Don și Volga, la de nord Caucaz.

Din aceste regiuni, alanii faceau repetate incursiuni de jaf în Persia și în provinciile caucaziene și danubiene ale Imperiului Roman. Istoricul roman Ammianus Marcellinus îi descria pe alani ca fiind aproape toți înalți și frumoși, cu părul  în general blond și ochii înfricoșător de mândri. Tot Ammianus arată că alanii erau continuatorii triburilor nomade ale massageților, sarmaților și ai sciților, popoare iraniene care ocupau de circa două milenii stepa dintre lacul Aral, Marea Caspică și Dunăre.

După destrămarea imperiului hun, alanii „independenți”care au migrat în vestul Europei  au renunțat la preocupările belicoase și au fost asimilați repede de populația galo-romană. Un grup alan aliat cu vandalii a rămas în Galia numai doi ani, după care au trecut Pirineii în Hispania și în 409 s-au stabilit, împreună cu aliații lor, în proinvinciile Lusitania (Portugalia de astăzi) și Carthaginensis (astăzi sudul Spaniei).

În 418, în lupte cu vizigoții, care tocmai trecuseră și ei Pirineii, a fost ucis Attaces, ultimul rege alan. Alanii, refugiați împreună cu vandalii în provincia Gallaecia (Galicia de astăzi, la nord de Portugalia), s-au supus regelui vandal Gunderic.
Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar).

După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii pornesc în 439 la război. În același an, Geiseric înființează „regatul vandalilor și alanilor” și cucerește toate provinciile romane din nordul Africii (regiunile de coastă ale Marocului, Algeriei și jumătatea de nord a Tunisiei de astăzi).

În următorii ani au cucerit insulele Sicilia, Sardinia, Corsica și Baleare. În cei 94 de ani de existență a regatului vandalo-alan, cele două populații, puțin numeroase (sub 80.000) și ținând de creștinismul în varianta eretica a arianismului, nu a reușit să integreze numeroasa populație latinofonă, care ținea de creștinismul oficial roman și care era supusă unor discriminări și persecuții motivate confesional. Cele mai recente descoperiri arheologice atestă că populația vandalo-alană s-a adaptat rapid la felul de viață roman. 
Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor care au dispus de o flotă maritimă, cu ajutorul căreia au cucerit insulele din vestul Mării Mediterane.

O mare flotă a imperiului roman răsăritean a fost distrusă în 468, iar Roma a fost jefuită („vandalizată”).
În 533, împăratul Iustinian I a trimis în Africa de nord o armată sub conducerea generalului Belizarie, care a învins armata vandalo-alană în același an, întâi în bătălia de la Ad Decium și apoi definitiv în bătălia de la Ticameron. Regatul vandalo-alan a fost desființat, iar Africa de nord a devenit provincie a Imperiului Roman de Răsărit. Vandalii și alanii rămași au fost asimilați repede de populațiile locale, dispărând din istorie.

Gh. Ghibănescu a arătat în cartea sa că în 1238, Berke, fratele lui Batu han (conducătorul Hoardei de aur), a  zdrobit o armată a alanilor (iașilor) conduși de Caciar Ogala (lângă Marea de Azov) și a determinat exodul a aproape 10.000 de alani în Moldova.
Este posibil ca denumirea de Târgul Iașilor să fi apărut din acele vremuri. După aproape 60 de ani, în 1299-1302, conform unor date furnizate de bizantinul Nicefor Gregoras, o parte a alanilor a părăsit teritoriul Moldovei și a trecut în Imperiul Bizantin.

Alanii rămași în zona Dunării de jos, puțin numeroși, s-au aliat cu cumanii și au continuat să trăiască în Bărăgan și Moldova, până în preajma invaziei mongole (1241), când s-au refugiat în Ungaria, unde s-au stabilit, împreună cu cumanii, în câmpia Tisei.

Cu timpul, s-au maghiarizat. În regiunea respectivă a Ungariei (Jász-Nagykun-Szolnok) abundă toponimia care conține numele etnic alan: Jász- (e.g. Jászberény). Prezența alanilor pe teritoriul actual al României este atestată, între altele, de toponimul Iași.

O ramură a alanilor s-a retras în sud, în părțile adăpostite ale Munților Caucaz, pe teritoriul actual al Oseției și pe teritoriul apropiat din vest, al actualei Republici Autonome Karaciai-Cerchezia, teritorii locuite pe atunci de etnii din grupul Caucazian, in principal de cerchezi. Unii alani au fost asimilați de cerchezi. Ulterior, în secolele IX-XII, nomazii karaciai, vorbitori ai unui dialect turcic, venind dinspre stepele de la estul Marii Caspice, au cucerit regiunile est-cercheze încă locuite de alani și au devenit pătura conducătoare a populației alane.

Cu timpul, alanii din actuala Karaciai-Cerchezia au adoptat dialectul turcic vorbit de karaciai și religia musulmană a conducatorilor lor. Totuși, pana astazi karaciaii se autodenumesc „alani” și se mândresc cu originea lor. Însă numai alanii caucazieni din Oseția sunt cei care au reușit să se mențină cu limba proprie (nord-est iraniană) și cultura proprie, neasimilat de popoare vecine.

 

Cea mai apropiată populație înrudită au fost roxolanii. Descendenții alanilor, denumiți oseți, osetini sau „iron” (denumirea proprie, folosită în Oseția), trăiesc astăzi între Republica Autonomă Ingușeția, regiunea Stavropol, Republica Autonomă Kabardino-Balkară și Republica Georgia (la sud), populând  preponderent versanţii sudici şi nordici a masivului Caucazian central.

Limba osetă (osetină) face parte din grupul nord-estic al dialectelor iranice (împreună cu avestana, bactriana, sogdiana și horezmiana; vezi și listă de limbi dispărute).

 

 

 

 

Image result for osetia map

 

 

 

 

Teritorial oseţii populează Republica Osetia de Nord – Alania (suprafaţa – aprox. 8 mii km2 , capitala – or. Vladikavkaz) şi Republica Osetia de Sud (suprafaţa – 3,4 mii km2, capitala – or. Ţhinval/Čreba.

În pofida dispărţirii geografice şi teritoriale, în ambele părţi ale Osetiei locuieşte acelaşi popor, cu aceeaşi cultură şi limbă. Împărţirea lor teritorială s-a efectuat la dorinţa Kremlinului în anul 1922, fără a se lua în consideraţie dorinţele osetinilor.

Prin această hotărâre, Osetia de Nord a fost atribuită Rusiei, iar Osetia de Sud, Georgiei. 

În zilele noastre, numărul osetinilor în întreaga lume consituie în jur de 640-690 mii persoane, dintre care în Osetia de Nord – 420-440 mii, Osetia de Sud – 70 mii, în diferite regiuni ale Rusiei – 60-80 mii, în Georgia – 50-60 mii, în statele din fosta URSS – 20-30 mii, în Turcia şi Siria – 11-12 mii, în statele Europei, Americii şi Australia – 12-15 mii.

Pe parcursul istoriei sale, poporul osetin a trecut atât prin perioade de o înflorire, întărire şi influenţă majoră în primul mileniu al erei noastre, cât şi prin perioade de catastrofe, cum a fost cea din timpul invaziei tătare, sau cea a lui Timur- lenk, în secolele XIII – XIV, care a cuprins Alania şi care au adus la masacrarea masivă a populaţiei, distrugerea bazei economice şi a statalităţii acesteia.

Rămăşiţele acestui popor atât de influent în perioadele precedente (după unele date nu mai mult de 10-12 mii de oameni) pentru aproximativ 5 secole au fost izolate în munţii Caucazului. Pe întreaga durată a acestei perioade, legăturile externe se limitau doar la contacte cu vecinii. În schimb, datorită acestei izolări, osetinii şi-au păstrat cultura, tradiţiile şi limba în forma iniţială.

Către prima jumătate a secolului al XVIII-lea în legătură cu lipsa de spaţiu, condiţiilor aspre de trai în munţi şi situaţia geopolitică complicată în regiune în faţa poporului osetin a apărut foarte acut problema intrării în componeneţa Rusiei pentru a se extinde pe noi teritorii.

După înfrângerea Turciei în războiul ruso-turc din 1768-1774 influenţa Rusiei în regiune a crescut considerabil, ea permiţându-şi să acţioneze mai hotărât pentru realizarea scopurilor sale coloniale în Caucaz.

După încheierea păcii de la Kuciuk – Kainargi din 1774, a urmat şi alipirea Osetiei la Rusia. La început supunerea administrativă a Osetiei purta doar un caracter formal, populaţia păstrându-şi încă un timp îndelungat independeţa faţă de administraţia rusească.

Osetinii s-au răsculat adesea, un exemplu fiind Răscoala Digoră din anul 1781.

Vestita artă militară alană şi înclinaţia spre fapte de arme nu a pierit în istorie şi  a renăscut în urmaşii osetinilor, în rândul cărora  ocupă un loc de cinste.

Poporul osetin a manifestat strălucit calităţile moştenite de la strămoşii săi, în al Doilea Război Mondial. La un număr al populaţiei din anul 1941 de 340 mii de oameni, 90 mii au participat la război, iar 46 mii au pierit în lupte, 34 au devenit eroi ai Uniunii Sovietice (asta este cel mai înalt indice raportat la numărul populaţiei dintre toate popoarele din URSS), în timp ce mai mult de 50 de oseţi au devenit generali şi amirali.

 

 

Surse: Revista AXA; https://ro.wikipedia.org/wiki/Alani; http://www.vistieria.ro – Artur LEŞCU

 

28/04/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: