CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Marea Neagră, o bombă cu explozie întârziată…

Imagini pentru marea neagra

Bomba „Marea Neagră”

Specialiştii români atrag atenţia asupra faptului ca viaţa subacvatica va disparea din Marea Neagra în aproximativ 30 de ani, dacă nu este scoasa din acest bazin marin cantitatea uriaşă de hidrogen sulfurat, un gaz produs permanent în cantităţi uriaşe de o specie de bacterii.

La o adancime de peste 200 de metri, se afla un imens bazin de hidrogen sulfurat, care poate produce o  explozie gigantică, asemanatoare cu cea a unei bombe atomice.

Adâncul Marii Negre este un rezervor gigantic de hidrogen sulfurat, un gaz solubil în apă, care se aprinde în contact cu oxigenul atmosferic si care are o putere calorică mai mare decât cea a gazului metan. 

In caz de cutremur major, sau in cazul unei intervenţii umane, acest rezervor de mai multe miliarde de metri cubi, ar putea ieşi la suprafatţă si s-ar putea aprinde instantaneu la contactul cu aerul.

In plus, Marea Neagra este poluată prin contaminarea cu substanţele toxice şi radioactive, existente în apele reziduale povenite din 17 ţari. Numai Dunărea deverseaza în această mare anual 280 de tone de cadmiu, 60 de tone de mercur, 4.500 de tone de plumb, 6.000 de tone de zinc, 1.000 de tone de crom si 50.000 de tone de hidrocarburi.

Un alt motiv de ingrijorare îl constituie creşterea continuă a cantităţilor de gaz, zilnic acumulandu-se aproximativ 10.000 de tone.

Ceauşescu a vrut sa extraga gazul inflamabil şi să-l folosească drept combustibil, dar ruşii s-au opus.

Uniunea Sovietică era pregatita sa detoneze Marea Neagra în caz de atac NATO, din sud, dinspre Turcia.

Intr-o anchetă a Senatului în care au fost cooptaţi si militari români specialişti in „arme geofizice” s-a invocat un posibil atac meteorologic asupra României şi s-a presupus ca au fost dirijate cantitaţi uriase de vapori de apă din Marea Neagra către ţara noastră,  in urma caruia ar fi rezultat în ultimii ani inundatii catastrofale, in special in Moldova .

Specialiştii  spun ca a avut loc intr-adevar o agresiune de acest gen si ca asemenea experimente militare sunt foarte periculoase nu numai in sine, ci si din cauza faptului ca ar putea aprinde zacamantul de hidrogen sulfurat din Marea Neagra, cu urmari catastrofale pentru toate tarile riverane. 
Comisia pentru administratie publica a Senatului a decis infiintarea unei subcomisii care sa analizeze motivele pentru care pe teritoriul tarii noastre se produc fenomene meteorologice extreme, cum sunt ploile torentiale din ultimii doi ani, ori tornadele.

Ancheta a fost solicitata de presedintele comisiei, senatorul PD Dan Cârlan, care a invocat „indicii” aparute in discutiile cu specialisti de la Departamentul Antigrindina. „Ancheta parlamentara solicitata va avea ca obiect cercetarea informatiilor, indiciilor si datelor care pot pune in evidenta o implicare a tehnologiilor umane in generarea fenomenelor meteorologice din perioada iulie-august 2005, din Moldova”, se arata in nota adresată conducerii Senatului. 

Dan Cârlan a precizat ca aceste indicii au aparut in cursul unor discutii din Comisia pentru administraţie publică şi protecţia mediului.

La comisie a fost dezbatuta o propunere legislativa privind „interventiile active in atmosfera”, la care au participat specialisti din cadrul Departamentului Antigrindina din Ministerul Agriculturii.

„In contextul acestor discutii au aparut o serie de indicii extrem de consistente, care duc la ideea ca fenomenele meteorologice din vara anului trecut nu au fost doar fenomene naturale, ci, in opinia dansilor, pot fi fenomene meteorologice generate de interventia unor tehnologii. Pentru mine a fost o ipoteza tulburatoare. Ceea ce ne-au descris specialistii, ceea ce au vazut ei in cursul masuratorilor de anul trecut, sunt fenomene atipice fata de specificul zonei si perioada anului, una secetoasa in Moldova.

Fara a ne putea aduce dovezi concludente, au formulat, insa, opinia – si sunt oameni seriosi – ca sunt fenomene dirijate de mana omului.

Ca sa fiu mai concret, ne-au spus ca au asistat, in opinia lor, la un circuit dirijat al umiditatii din Marea Neagra spre zona Moldovei. Sa stiti ca mi-am asumat riscul de a fi ridicol, dar este un risc ceva mai mic decat cel de a afla asa ceva si a nu intreprinde ceea ce legea ma obliga”, a declarat Carlan.

 

Senatul României caută specialişti 


Pe scurt, comisia ar urma sa lamurească dacă nu cumva este vorba de un razboi meteorologic indreptat asupra tarii noastre. Termenul solicitat pentru finalizarea anchetei parlamentare este 30 septembrie 2006. Daca investigatia va conduce la concluzia ca a fost vorba despre o agresiune militara neconventionala, datele vor fi trimise presedintelui Romaniei pentru a lua contramasurile ce se impun securitatii nationale.


Comisia de anchetă a cerut ajutorul unor specialisti in domeniu, printre cei solicitati fiind si  dr. Emil Strainu, ofiţer specializat pe studierea armelor care fac parte din arsenalul a ceea ce în literatura de specialitate se defineşte drept „razboiul geofizic”. Emil Strainu este autorul singurei carţi in acest domeniu scrisa in limba româna, carte aparuta sub patronajul Academiei de Inalte Studii Militare.

Volumul, cu titlul „Razboiul geofizic”, este practic singurul manual romanesc de acest tip. Pe scurt, este vorba despre tehnici de modificare a mediului inconjurator în scopuri militare – de la cutremure şi uragne dirijate, la seceta, ploi  sau alte dezechilibre ecologice, declanşate cu tehnologii neconventionale.

Ziarul ZIUA a scris despre aceste arme, mai mult, au fost aratate primele masuri speciale pe care apararea Civila din România le-a luat pentru a reduce urmarile catastrofale pe care le pot produce asemenea atacuri asupra tarii noastre. Cu alte cuvinte, nu mai este cazul sa ne ascundem dupa deget, acest tip de arme exista.

 

URSS voia sa detoneze Marea Neagră

 


Cazul Marii Negre este insa unul mai special. In exclusivitate pentru ziarul ZIUA, Emil Străinu a declarat:

„De multi ani se ştie ca Marea Neagră este un pericol pentru toata Europa de Est, iar România, pâna în acest moment, când Senatul a declanşat ancheta, nu a facut nimic pentru a se proteja. Da, a fost vorba despre o agresiune meteorologica care a dirijat cantitati mari de apa, evaporata artificial din mare, înspre România.

Problema este insa mai complicata, deoarece asemenea experimente, pe care nu se stie inca cine le realizeaza, ar putea detona uriasul rezervor de hidrogen sulfurat din adancurile marii. Pe vremea razboiului rece, Uniunea Sovietica avea in vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra, in cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia.

Ar fi fost solutia finala pentru sovietici, in caz ca alte tipuri de arme ar fi dat gres”, spune Emil Strainu. „Explozia acestei pungi de hidrogen sulfurat este echivalenta celei unei bombe atomice…” 
Conform unor cercetari realizate pe parcursul mai multor decenii, adancul Marii Negre este un rezervor uriaş de hidrogen sulfurat, un gaz solubil in apa, care se aprinde in contact cu oxigenul atmosferic si care are o putere calorica mai mare decât cea a gazului metan.

In caz de cutremur major, sau in caz de interventie umana, acest rezervor urias, de mai multe miliarde de metri cubi, ar putea iesi la suprafata si s-ar putea aprinde instantaneu in contact cu aerul. 
Intr-o carte tehnica aparuta in Romania in 1967, dupa o traducere din limba rusa,se evidenţiază la pagina 506, o informatie legata de Marea Neagrareieşind că la adâncimi mai mari de 150 de metri concentratia de hidrogen sulfurat (H2S) este foarte mare, respectiv de peste 42 centimetri cubi la litru. Stiindu-se ca acest gaz poate fi folosit drept combustibil, ca si gazul metan, in anii ’70 statul român a verificat informatia, in intenţia de a folosi zăcământul în scopuri industriale.

Ceauşescu a comandat unei societaţi japoneze o serie de teste, iar rezultatele au arătat ca Marea Neagra are un strat de apa sărata adanc de 200 de metri, in care se poate dezvolta viata subacvaticaşi care preseaza ca un capac peste o apa de adancime, toxica, imbibata cu hidrogen sulfurat si apa grea, improprie vietii.

Japonezii spuneau ca echilibrul dintre apele de suprafata si cele de fund este unul fragil si ca la un cutremur major pot aparea curenti ascendenti care sa aduca gazul inflamabil la suprafata. Lucru extrem de periculos pentru tarile din vecinatatea mării. 

Asa cum arata si reputatul chimist C.D. Nenitescu in cartea „Chimia Generala”, s-a pus problema valorificarii acestui gaz din adancuri. In 1981, fizicianul Silviu Dragomirescu a inaintat oficialitatilor o cerere de brevet pentru o instalatie care sa extraga hidrogenul sulfurat şi apa grea din Marea Neagra, instalatie pe care a gandit-o impreună cu termoenergeticianul Vladimir Stoenescu. 

Pe vremea războiului rece, URSS avea în vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră, în cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia.

„Ar fi fost soluţia finală pentru sovietici, în caz că alte tipuri de arme ar fi dat greş”, spunea generalul Emil Străinu, într-un articol publicat de ZIUA, în 2006.

„Explozia acestei pungi de hidrogen sulfurat, este echivalentă celei unei bombe atomice”, a mai precizat acesta, la vremea respectivă.

Rusii nu ne-au dat voie sa folosim hidrogenul sulfurat 

 


Silviu Dragomirescu  a oferit mai multe detalii: „Datele le aveam din rezultatele testelor care se facusera pana in acel moment. Am trimis documentatia la Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie. Dosarul a fost preluat de vicepresedintele Groza. Era chiar fiul lui Petru Groza, primul premier comunist din istoria Romaniei.

Groza a trimis dosarul Institutului de Cercetari Marine din Constanta, pentru verificarea informatiilor. Seful institutiei, un viceamiral, a trimis prin telex datele la Moscova. Din cate am inteles, era o conventie intre noi şi ei privind cercetarile din Marea Neagra.

Uimitor însă, ruşii au raspuns ca cifrele sunt eronate si că nu exista hidrogen sulfurat in Marea Neagra, desi tot ei furnizasera anterior primele date despre acest gaz din mare, in cartea <<Îndrumar matematic si tehnic>>, care  aparuse în România.

Era clar ca vecinii de la rasarit nu aveau interesul ca noi sa ne apucam sa exploatam aceste zacaminte. România şi-ar fi câştigat   independenţa energetică fata de URSS. In orice caz, povestea a murit si nu am mai indrăznit sa mai intervin pe lânga oficialitati , spune Silviu Dragomirescu. 
Desigur, fizicianul roman nu stia că intenţiile ruşilor de a ne impiedica sa scoatem hidrogenul sulfurat din Pontul Euxin nu aveau la bază interese economice, ci militare.

Dupa 1989, fizicianul român si-a reluat cercetarile. Mai ales dupa ce un grup de americani a facut unele descoperiri arheologice pe fundul Marii Negre, la 150 de metri adancime.

Conform ipotezei americane, intr-un trecut indepărtat, cu circa 10.000 de ani in urma, Marea Neagra era un lac urias mort, fără nici un fel de viaţă în el, nivelul acestuia fiind cu aproximativ 100 de metri sub cel al Marii Mediterane, de care era despartit de un dig situat in zona Stramtorii Bosfor de astazi. Era o apa asemanatoare cu Marea Moarta din Orientul Apropiat… Malurile acestuia erau locuite, asa cum arata descoperirile arheologice.

In timpul glaciaţiunilor, cantităţile mari de apă care au ajuns în Mediterana au presat asupra digului natural care exista în acea vreme între cele doua mari, şi au determinat ruperea acestuia şi inundarea Marii Negre cu apă sărată, provenită din zona Bosforului. Aşa s-ar explica actualul strat de apa sărată aflat deasupra apei otrăvitoare de dedesubt.

Un urias zăcământ de apă grea nefolosit

 
Silviu Dragomirescu a trimis din nou documentaţia, in 1999, de data aceasta la Institutul National de Geologie si Geoecologie Marina. In acelasi an a primit raspunsul din partea institutului, in care se precizeaza ca „apare oportunitatea iniţierii unor cercetari complexe geologice in acest caz”.

Conform planurilor lui Dragomirescu, apa de mare adancime din Marea Neagra, care are o presiune de peste 200 de atmosfere, poate fi captata simplu, prin instalarea unor conducte prin care lichidul se va ridica pe principiul vaselor comunicante. Adusă la mal, aceasta apă intra in instalatia propriu-zisa unde hidrogenul sulfurat este separat de lichid şi folosit drept combustibil într-o termocentrală cu o capacitate de 4000 de megawaţi, sau poate fi introdus în reţeaua de alimentare cu gaz metan a României. 
În termocentrală, în urma arderii ar rezulta vapori de apa si sulf, iar acesta din urma poate fi folosit in industria chimica.

Concomitent se poate separa din apa de mare o cantitate de aproximativ 500 de tone de apa grea, cantitate suficienta pentru alimentarea centralei atomice de la Cernavoda. Fiordurile din Norvegia au zacaminte asemanatoare de hidrogen sulfurat, rezerve pe care norvegienii le folosesc pentru obţinerea apei grele de peste 50 de ani.

„Este greu de precizat ceva sigur, dar cantitatea de hidrogen sulfurat ne-ar ajunge pentru a stopa importul de gaz metan din Rusia pe o perioada de cel putin 50 de ani”, este de parere Silviu Dragomirescu.

Cea mai buna poziţionare a unei conducte de captare a apei cu hidrogen sulfurat ar fi la 250 de kilometri est de Constanţa, după cum spune fizicianul, loc unde ar exista una din cele trei gropi de mare adâncime ale Marii Negre.

Conducta ar trebui sa ajunga la mal, unde intră în instalaţia propriu-zisa, dotată cu schimbătoare de ioni pentru separarea sarurilor minerale si care trebuie construita in subteran.

 

Curent electric din gazul toxic 

Paralel cu cercetarile lui Silviu Dragomirescu, Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice (ICSI) din Rm. Valcea a demarat, in anul 2004, un studiu privind oportunitatea dezvoltarii unei platforme integrate de cercetare pentru domeniul pilelor de combustie si a realizarii de combustibili ecologici.

Mai precis, se incearca transformarea hidrogenului sulfurat din Marea Neagra in energie electrica prin intermediul unor pile de combustie, o tehnologie noua, inca in studiu in tarile europene, inclusiv la noi.

Aceste pile desfac molecula formata din doi atomi de hidrogen si unul de sulf, si transforma hidrogenul in energie electrica. 
Vasile Stanciu, directorul stiintific si presedintele consiliului stiintific al institutului:

„Propunem ca o activitate viitoare pentru Romania realizarea unei pile de combustie pentru arderea galvanica in situ, in adancuri, a hidrogenului sulfurat din Marea Neagra si experimentarea diferitelor solutii tehnologice pe un stand de emulare a conditiilor marine de mare adancime.

Dezvoltarea acestui procedeu va permite obtinerea de energie electrica printr-o tehnologie nu doar nepoluanta ci depoluanta deoarece foloseste drept combustibil un reziduu toxic pentru viata marina.

Efectul exploatarii unor centrale cu astfel de pile de combustie va consta in stagnarea si mai apoi reducerea treptata a uriaselor depozite de hidrogen sulfurat cu prelungirea vietii florei si faunei marine, in conditiile in care acestea, conform predictiilor stiintifice actuale, vor disparea complet in urmatorii treizeci de ani.” 
Realizarea acestui procedeu de producere a energiei si aplicarea lui la nivelul Marii Negre are mai multe avantaje. In primul rand, combustibilul este ars galvanic sub mare, fara sa necesite extractie, transport, procesare, depozitare, curatare si evita pericolul explodarii in contact cu aerul.

In al doilea rand, combustibilul exploatat este hidrogenul sulfurat existent in apa marii, un reziduu care, in urmatorii 30 de ani, se preconizeaza de catre specialisti ca va transforma Marea Neagra in a doua Mare Moarta a lumii.

Trei: dupa folosirea hidrogenului din molecula, tehnologia are ca produs secundar sulful coloidal (floare de sulf) care, nefiind solubil, se poate recupera pentru uz industrial, farmaceutic etc. 
„Energie alternativa bazata pe arderea hidrogenului este in plina dezvoltare in Europa. In afara de Romania, de rezervele de hidrogen sulfurat sunt preocupate si tarile vecine, respectiv Bulgaria si Turcia. Practic, lucram in echipa. Conform planurilor europene, aceasta tehnologie de energie alternativa bazata pe hidrogen ar trebui sa fie pe deplin functionala pana in anul 2050”, a explicat Vasile Stanciu. 

(I. Golea, Ziua)

Notă:

După cutremurul din Crimeea, din anul 1927, mari cantităţi de hidrogen  sulfurat s-au ridicat la suprafață auto-aprinzându-se în contact cu aerul. 

Martorii acelui moment își amintesc de limbile de foc uriașe care țâșneau din mare și se înălțau pe vaste suprafeţe, la mai mult de o jumătate de kilometru în aer.

Surse:

http://www.ziare.com/stiri/explozie/bomba-atomica-in-marea-neagra-1048141

http://biblioteca-secreta.blogspot.ro/2013/11/bomba-marea-neagra.html

23/08/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Un vis rusesc care se spulberă

 

 

 

 

 

 

 

Petru BOGATU //Moartea visului rusesc

Occidentalizarea și democratizarea efectivă a Ucrainei este privită ca un exemplu molipsitor care va vindeca Rusia de boala autoritarismului.

Spunând lucrurilor pe nume, SUA și UE pariază pe Ucraina pentru a-l înfrânge pe Putin. Zarurile au fost aruncate.

Comunitatea euroatlantică a adoptat un curs strategic ce urmărește eradicarea regimului autocrat de la Moscova.

Rusia pentru Occident este acum un fel de Cartagina care trebuie distrusă, pentru că, în caz contrar, lumea liberă nu va avea liniște, instituțiile ei fundamentale fiind amenințate de Kremlin.

Care pe care

Toate acestea înseamnă că Occidentul a ridicat mănușa pe care a aruncat-o Putin, provocând astfel cel de-al doilea război rece. De acum încolo, vorba poetului, nu dă niciunul înapoi. E o luptă care pe care.

Rusia nu are nicio șansă în confruntarea Est-Vest. Forțele sunt inegale, PIB-ul cumulat al Occidentului este de 17 ori mai mare decât cel al Rusiei care intră în luptă aidoma unui pigmei fără stofa lui David.  

 

 

 

Imagini pentru putin şi trump photos

 

 

Sancțiunile americane, care vizează până și celebrul proiect Nord Stream, nu sunt o fumigenă, ci o cogeamite bombă economică menită să pricinuiască Rusiei o pierdere grea.

În ciuda unor divergențe ale Statelor Unite cu vechile democrații europene pe tema modului în care trebuie strunit Kremlinul, între UE și SUA există o unitate de opinii în ceea ce privește necesitatea suprimării putinismului.

Este puțin probabil, ce-i drept, ca liderul de la Kremlin să se aventureze într-un război clasic. Dar cel hibrid nu va înceta.

Dimpotrivă, ni se va înfățișa în ipostaze nemaivăzute,  surprinzătoare. Ne așteaptă noi atacuri propagandistice, cibernetice și psihologice.

Un lucru rămâne cert. Rusia, din nou, ca pe timpul lui Ronald Reagan, este categorisită de occidentali ca fiind o putere de partea rea a istoriei.

De aceea, politicile euroatlantice vor urmări, la fel ca în cazul URSS, subminarea și demolarea ei. 

Cele două linii de apărare

De unde și concluzia, că Republica Moldova are de acum două linii de apărare. Prima este constituită de scutul natural ucrainean.

Cea de-a doua este reprezentată de un artefact de dată recentă: mobilizarea exemplară a NATO la frontierele sale estice, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. 

Cu alte cuvinte, astăzi ne lipsește nu doar granița comună, ci și frontul comun cu Rusia, pentru că la înaintare a ieșit Alianța Nord-Atlantică,  hotărâtă să descurajeze orice avansare agresivă a Moscovei spre Vest.

Nu mai suntem singuri în fața primejdiei ruse, după cum era până mai ieri.

Declararea vicepremierului rus persona non grata doar la o privire superficială pare un gest temerar al unui stat mic împotriva unui colos pofticios.

E la mintea oricui că nici România, nici Republica Moldova nu au acționat pe propria-i responsabilitate, forțându-l pe trimisul lui Putin să-și ia tălpășița.

În realitate, episodul Rogozin scoate în evidență noua poziționare euroatlantică în fața amenințărilor ruse.

Acțiunile Bucureștiului și ale Chișinăului au fost coordonate cu marile cancelarii occidentale, iar acest fapt a devenit posibil tocmai datorită noii strategii de stăvilire a uneltirilor expansioniste ale Kremlinului.

Astfel, și un orb, oricât ar fi el de filorus, vede că Putin nu-i atotputernic ca să aducă  Maica Rusie în Republica Moldova.

Asistăm la închiderea cortinei într-un teatru mincinos în care Dodon și alți ștabi filoruși au împărțit spectatorilor potcoave de cai morți. Politicienii care au pontat pe așa-zisul vector eurasiatic s-au demascat, rămânând în fața publicului în toată goliciunea lor penibilă de șarlatani ordinari.

O nouă bătălie de la Azov?

Visul rusesc este mort  în Republica Moldova, chit că partea cea mai încrâncenată a vulgului, spălat pe creier de propaganda imperială, încă nu și-a dat seama de acest fapt.

Ca toți oamenii, putiniștii se mai lasă în voia imaginației, firește.

Numai că visele lor sunt niște coșmaruri ce le îngrozesc zilele și nopțile. Nu-i ușor să accepți că Rusia e de domeniul trecutului pentru Republica Moldova.

Destui nostalgici, ce-i drept, își leagă speranțele de luna septembrie, când Putin va disloca, sub pretextul manevrelor „Zapad – 17”, forțele sale armate în Belarus.

Unii experți suspectează că ele ar putea să lovească țările baltice sau Ucraina. Nu în zadar, Occidentul își ia măsuri de precauție.

O replică la aplicațiile din Belarus sunt exercițiile militare din Suedia „Aurora -17” ale statelor NATO.

În aceste împrejurări, derapaje politice la Chișinău nu sunt excluse, bineînțeles. Rusia este în stare să-și mobilizeze coloana a cincea, oricât de disperată ar fi aceasta.

Să tulbure lumea, să pregătească lovituri de palat, să forțeze alegeri anticipate  ș.a.m.d.

Totuși, cele două fortificații ce stau între Republica Moldova și Rusia o privează pe cea din urmă de șansa revanșei.

În noua conjunctură internațională, Kremlinul poate să obțină, alegoric vorbind, cel mult o nouă bătălie de la Azov, în urma căreia întregul front sovietic în lunile septembrie și octombrie ale anului 1941a fost încercuit și nimicit.

 Unde mai pui că între Putin și Stalin există o diferență capitală. Cel din dintâi, spre deosebire de cel de-al doilea, nu mai amăgește pe nimeni în Occident. Este singur împotriva tuturor.

 

 

 

Citiţi articolul integral accesând:

https://deschide.md/ro/stiri/editorial/16761/Petru-BOGATU–Moartea-visului-rusesc.htm

23/08/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , | 1 comentariu

Viceprim-ministrul comunist Alexandru Moghioroş, a dat în 1957 ordinul fără precedent în istorie, să fie masacraţi toţi caii din România

Foto:  „Tovarăşul”Alexandru Moghioroş, un derbedeu comunist care a dat ordin să fie masacraţi toţi caii din România.

 Alexandru Moghioroş a dat acest ordin zevzec, pe motiv că  „vacilor le sunt mâncate coarnele de cai”, adică aceştia s-ar face vinovaţi că lasă vacile fără hrană! 

Astfel, în România au fost omorâţi circa 500.000 de cai şi în plus, s-au desfiinţat renumitele herghelii de cai de rasă de la Mangalia, Făgăraş, Bonţida şi Ruşeţi.

Masacrul cailor din ţara noastră a fost unic în istoria Europei, susţin   specialiştii. Erau atunci în toată ţara 16 herghelii şi 12 depozite de armăsari. La unele s-au adus porci şi vaci, alături de caii de rasă.

La măcelării a început să se vândă carne de cal, cu toate că aceasta nu intra în obiceiurile de consum ale românilor.

A fost interzisă cultivarea ovăzului – sursa principală de hrană pentru cai, iar aceste animale erau, pur şi simplu, lăsate să moară. Unele ajunseseră doar piele şi os.

„Lucrătorii din CAP-uri furau mâncarea de la alte animale, ca să le dea cailor”, spun martorii acelor vremuri. Riscul era mare, pentru că cine încălca regulile risca să ajungă la închisoare.

O statistică a măcelului din anii ’60 este aproximativă în ziua de azi. Au trecut atâţia ani de atunci. Şi au rămas puţine documente.

Se ştie totuşi că, înainte de pogrom, în România erau ceva mai mult de 1.100.000 de cai, atât la hergheliile de stat, cât şi la CAP-uri.

După dezastru mai rămăseseră aproximativ 600.000 de exemplare. Fuseseră exterminaţi, aşadar, peste 500.000 de cai.

Acesta era în 1965 bilanţul carnagiului.  

Mulţi bătrâni din satele româneşti îşi aduc aminte că în perioada respectivă au fost măcelăriţi nu numai caii din CAP-uri, ci şi cei din gospodăriile oamenilor.

De ce au pornit comuniştii acest război împotriva unor animale atât de utile? Pentru că încă din anii ’50 era promovată ideea mecanizării în agricultură. Se înfiinţaseră peste tot în ţară şcoli de tractorişti, unde erau primite şi femei.

Ţăranul român nu mai trebuia să ştie cum se creşte un cal, ci cum se conduce un tractor. Mai ales că se desfiinţase, la Braşov, o fabrică de avioane, pentru ca în locul ei să răsară una de tractoare.

 Se construia un tip vechi de tractor, de concepţie  sovietică. Acesta trebuia să înlocuiască, în România, calul.

După inaugurarea fabricii, conducătorii ţării au zis că a venit timpul să tranşeze problema.

Acele „minunate combine sovietice” şi masacrarea cailor României

Combina sovietică făcea totul singură. Avea un singur defect: îi mai trebuiau şapte români şi calul. Şi el, tot român, săracu’…

Organul central al Partidului Comunist Român  adică Scânteia –  anunţa victorios şi pe prima pagină, la 29 iunie 1950, că la Gospodăria Agricolă Colectivă „Drumul lui Lenin”, din comuna Livedea-Ilfov, „minunata combină sovietică S4 seceră, treeră singură, din mers, peste 20 de hectare pe zi”. După ce ni se spunea că minunata maşină face totul singură (şi din mers!), textul continua aşa:

„Combina are motor propriu şi este deservită de un şofer şi un mecanic. În afară de aceştia doi, mai este nevoe, pe câmp, de un om care mână un cal înhămat la o greblă mecanică pentru strânsul paielor în purcoaie şi de patru cărăuşi pentru căratul grâului dela combină la magazie”.

Aşadar, „minunata combină sovietică” tot la coada calului românesc trebuia să stea, fără de care nu făcea nici două ruble chioare.

Şi atunci, de ce s-or fi grăbit minunaţii tovarăşi să sacrifice pe capete caii României în perioada anilor ’50 – ’60, dacă mecanizarea forţată a agriculturii tot în grajd se proptea?

Timpul a demonstrat un fapt care poate părea ciudat azi, când noile tehnologii domină lumea, anume că în România calul a învins tractorul.

 

 

 

 

 

 

După 1965, mai-marii vremii şi-au dat seama că e totuşi nevoie de cai în agricultură, mai ales în zonele de deal, dar şi acolo unde utilajele se dovedeau costisitoare în privinţa  întreţinerii şi consumului de carburanţi, în comparaţie cu caii, la parcurgerea zilnică a unor distanţe mici, pentru a transporta materiale sau roadele pământului.

„Semigreii” de la Ruşeţu o rasă rezultată în urma cercetărilor specialiştilor români, supuşi probelor de forţă, viteză şi rezistenţă, au obţinut un record  absolut  prin „Ada”, o iapă de 13 ani, care a parcurs 195 de metri într-un minut şi 46 de secunde, cu o greutate tractată de 19.165 de kilograme.

Iată că, după ce mai întâi i-a condamnat la moarte, regimul comunist s-a răzgândit mai târziu, trasându-le cailor în special „semigreului”, răspândit deja în toată ţara, încă din anii ’80 „indicaţia” de a trage după ei o bună parte din mărfurile realizate de agricultura  socialistă.

Asta însemna un volum total de 13 milioane de tone de produse în fiecare an!

Evoluţia efectivelor de cai în ţara noastră

Înainte de primul război mondial 184 de cai la 1.000 de locuitori.

În 1918 numărul cabalinelor se diminuase la 90 de cai la mia de locuitori, în urma devastatorului război prin care trecuse România

Perioada interbelică 1.581.000 de capete.

În 1945 – 780.000 de exemplare.

Anii ’50 – 1.100.000 de cai.

Anii ’60 – 600.000 de cai.

1989 – 663.000 de cai.

2002 – 882.436 de exemplare.

 

 

Surse:

 

http://ortodoxinfo.ro/?s=alexandru+moghioro%C5%9F

https://arhivadepresa.wordpress.com/2011/07/12/acele-minunate-combine-sovietice-si-caii-romaniei/

22/08/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: